Pentru cei care vor să devină aviatori…
Întinde-ți aripile și zboară !
Salut! Sunt Theo Trandafir și alături de colegii mei o să te ajut să pilotezi spre îndeplinirea visului tău de a zbura. Nu te întreba dacă e prea devreme sau prea târziu pentru visul tău. Doar știi bine că totul vine în viață la momentul potrivit…
Ai curaj și fă ceea ce ți-ai dorit întotdeauna să faci!
Vei învăța să rămâi calm în orice situație!
Ocupația noastră este disciplina, iar tu te vei antrena din greu pentru ca zborul să-ți fie cât mai ușor. Drumul tău către zborul la simpla comandă o să te ajute să-ți definești tot caracterul tău.
Antrenează-te din greu, dă tot ce poți, fii determinat la maximum și mai ales nu renunța niciodată!
Nu vei singur pe drumul ăsta, iar instructorul tău nu va pleca de lăngă tine până când nu vei învăța tot ceea ce trebuie să știi !
Vei descoperi aeroterapia sufletului tău !
Să zbori , la propriu sau la figurat?…
Să zbori la figurat, fără însă a zbura la propriu e posibil. Dar să zbori la propriu, fără a zbura și la figurat, chiar nu e posibil. Pentru că tocmai asta face zborul la propriu: îți dă aripi, te învață să zbori, iar mai apoi poți să zbori și să ajungi unde vrei… Important e să zbori cu aripile tale.
Și mai ales, vrei să afli totul despre tine și despre limitele tale.
Visurile nu costă nimic. Partea grea e să le ținem vii și să le facem să crească, pentru simplul fapt că vrem să le transformăm în realitate. Nu poți câștiga un război cu toată lumea, dacă nu câștigi lupta cu propriile tale temeri. Pentru asta ai nevoie de disciplină și autocontrol.
99% din oameni nu fac nimic concret pentru a-și indeplini visul. În lumea soldaților există o vorbă: toată lumea vrea în rai, dar nimeni nu vrea să moară !
Cu toții vrem să aflăm cine suntem, de unde venim…Care ne sunt limitele? Cât de fricoși sau cât de curajoși suntem?… Și petrecem o viață întreagă încercând să aflăm. Mergem la școli, călătorim prin lume, citim enorm, discutăm cu multă lume, cunoaștem mulți oameni, vizităm mănăstiri, șamani, psihologi, profesori, ne căutăm mentori, modele, uneori chiar idoli și așa mai departe…
Dar există și o variantă mai deosebită și cu siguranță mai rapidă. Încearcă să devii pilot, încearcă să înveți să zbori.
E un privilegiu să reușești să-ți îndeplinești visul de a zbura. La fel e și pentru cel care te va ajuta să-ți îndeplinești acest vis.
Nu poți fi singur. Ca să reușești, ai nevoie să găsești oamenii potriviți care să te facă să te simți invincibil.
Vei întâlni un om care te va ajuta să descoperi toate acestea . Vei descoperi ce înseamnă cu adevarat încrederea. Încrederea ta în el și încrederea lui în tine. Acesta va fi instructorul tău și, cel mai probabil, omul care iți va deveni unul dintre cei mai buni prieteni din viața ta.
După ce vei deveni pilot, vei realiza că poți deveni orice vei dori. Sigur vei înțelege asta! IT CAN BE DONE, repetă întruna asta!
Instructorul tău va avea întotdeauna ochii deschiși și urechile deschise pentru a te observa. Tu îi vei furniza nenumărate informații despre tine, despre îndoielile tale, despre cât de agitat sau cât de calm ești, precum și de stadiul emoțiilor tale.
După ce tu îi vei fi furnizat toate aceste informații, el va concepe un plan în ceea ce te privește. El va fi omul care îți va alimenta motivația, exact așa cum trebuie.
În drumul tău pentru a deveni pilot, va trebui să gândești ca un campion, iar de când vei ajunge acolo, nu vei avea voie să greșești niciodată tocmai pentru că ei, campionii nu greșesc niciodată! Nu-i așa?… Dar să nu uiți să rămâi umil, aici nu ești “one man show”…
Ei bine, drumul până acolo este însă, presărat cu greșeli, cu emoții, cu dezamăgiri, cu impresia că nu vei reuși niciodată, iar mai apoi cu impresia (și mai greșită!) că le știi pe toate, că ești stăpânul lumii, că (nu-i așa ?!) doar cerul este deasupra, iar tu ești un mic Dumnezeu, nu?…
Ei bine, nu! Instructorul tău va ști cu siguranță toate stările prin care treci. El va fi acolo tocmai ca tu să reușești să depășești toate aceste stări, care în fapt nu sunt decât emoții. Sub cele mai ciudate forme, dar tot emoții se numesc.
Ca pilot, nu vei fi străin de pericol, deci va trebui să înveți să gestionezi și acest lucru.
Zborul e o magie. Să înveți să zbori poate părea greu, dar poate părea și ușor. Instructorul tău va trebui să facă exact ca ceea ce pare dificil, tu să reușești să faci cu ușurință.
Vei învăța să te gândești la CEEA ce trebuie să faci, exact așa CUM trebuie să faci și mai ales momentul în care trebuie să faci.
Daca ești speriat, nu ești puternic. Când știi că faci ceea ce trebuie să faci, nu trebuie să ai emoții.
După ce vei învăța să zbori, va trebui să înveți cum trebuie să gândești în cazul în care lucrurile NU merg așa cum ar trebui.
În unele activități, atunci când trișezi poți câștiga. Aici nu poți !
Eșecul nu e o opțiune! Eșecul și frustrarea pot fi acceptate, dacă le faci față cu brio. Căci așa înveți.
Deși învățăm din greșeli , nu ele ne caracterizează, ci doar MODUL în care le corectăm.
Misiunea noastră e de a-i ajuta pe oameni să-și îndeplinească unul dintre cele mai vechi visuri ale omului, și anume cel de a zbura. Pentru aceasta trebuie să creezi o legatură puternică cu omul, în orice situație, să găsim calea potrivită de a ințelege ce simte celălalt și să il facem să acționeze așa cum trebuie, la momentul potrivit. Trebuie să înțelegem că nu va fi ușor. Și că vom face greșeli. Vom face greșeli pentru că avem emoții, iar când pasiunea te arde, emoțiile sunt și mai mari. Problema cu emoțiile e că ele îți dau cele mai proaste sfaturi. Dar nu asta e cea mai mare problemă. Cea mai mare problemă e sa lași emoțiile să ia decizii în locul tău.
Ca să scapi de emoții trebuie să muncești mult, din ce în ce mai mult. Nu poți munci mai puțin și să obții mai mult. Ca să muncești mai mult îți trebuie să fii motivat, iar pe tine te va ajuta întotdeauna să îți amintești sacrificiile pe care le-ai făcut ca să ajungi până aici. Nu trebuie să-ți fie milă de tine. Există o vorbă care spune că nu există sălbăticiune căreia să-i fie milă de ea însăși.
Trebuie să crezi in tine și să nu renunți niciodată.
Toate limitele noastre sunt mentale. Poți fi cel mai talentat și ambițios om, dar daca ai îndoieli, acestea îți vor afecta judecata. Deci e foarte important ca instructorul tău să se asigure că mintea ta funcționează corect. ASTA e treaba lui!
Tu și cu instructorul tău sunteți o echipă. Relația e totul. Tu trebuie să simți că nu ești singur în drumul ăsta.
Cu toții dorim să lucrăm cu cei mai buni. Și atunci trebuie să încercăm noi să îi facem să fie cei mai buni.
Când ai încredere în cineva, atunci apare respectul. Pentru că știi că acel cineva nu te minte, pentru că îți vrea binele, pentru că știi că așa trebuie să faci, cum îți spune el.
Trebuie să înveți să câștigi și atunci când joci prost. Atunci când joci bine, nu e greu să câștigi. Trebuie să reușești să zbori bine, atunci când e greu. Când e frumos afară, iar tu ești în formă maximă, nu e complicat. În general, nu contează de câte ori ești doborât, ci contează să te ridici de fiecare dată și să reactionezi așa cum trebuie. Se spune că un avion îl poate lăsa la greu pe pilot, dar nu-l va surprinde niciodată. Toată lumea vorbește decât despre reușite. Despre drumul până acolo, despre încercări, despre muncă și despre ce e în spate, nu vorbește nimeni. Până la simpla comandă , ai toate șansele să te descoperi ca om…
Personal, am avut o oarecare teamă de zbor, iar când am zburat pentru prima dată am fost convins că așa ceva e imposibil pentru unul ca mine. Dar simțeam că sentimentul pe care îl încercam în timp ce zburam era cu mult mai puternic decât teama. Nu înțelegeam cum poate ceva care îmi dădea atâtea emoții să mă provoace să încerc să învăț să fac asta. Era un paradox, dar odată ce m-am decis că vreau să fac asta, aveam să descopăr o lume cu care nu mă mai întâlnisem niciodată până atunci, deși nu mai eram de mult un copil și chiar făcusem deja în viața mea atât de multe lucruri, cât nu pot face alții în mai multe vieți. Călătorisem deja pe jumătate din planetă și aveam în spate toate sporturile din lume, practicate cu o plăcere infinită, atât pe cele individuale, cât și pe cele în echipă, deși pot spune ca în anumite sporturi individuale există echipe mult mai sudate decât în cele colective.
Până la momentul în care m-am apucat de zbor eram obișnuit dacă nu să fiu cel mai bun, măcar să îmi doresc asta cu ardoare. Voiam, de fapt în mintea mea, mereu TREBUIA să fiu cel mai bun, fie că era vorba de școală, de sport, de cunoștințe generale, de aptitudini cu care mă născusem sau pe care le dobândisem.
Dar iată-mă și ajuns la momentul în care m-am hotărât să învăț să zbor. Iar aici, surpriză! Toate lucrurile acestea au început să devină relative. M-am trezit că nu eram cel mai “înzestrat” fizic și mai ales psihic dintre colegii mei, pe care îi întâlneam acolo. Eu eram un munte de om, ei erau mai degrabă micuți de statură și cu siguranță nu erau nici măcar interesați de prea multe sporturi. Nu erau academicieni, dar evident nu erau nici proști. Nu erau soldați universali și nici nu încercau să pară. Erau doar niște oameni obișnuiți. Dar ceva tot era deosebit la ei. Toți erau serioși, chiar dacă cu toții făceam glume. De ce erau serioși? Pentru că unii așa erau de regulă, iar alții pentru că descoperiseră ceea ce aveam să descopăr și eu mai târziu: portanța nu știe cât ești tu de bun sau de rău, și nici măcar cât de mult știi tu despre asta…
Aveam să întâlnesc oameni care doreau să-și îndeplinească visurile și să fie liberi de orice temeri… De acum am înțeles că voi învăța cum să contez pe mine!
Când am început zborurile propriu-zise, am realizat și că turbulențele mă deranjau și pe mine, poate chiar mai mult decât pe ceilalți. Începusem să descopăr că unii dintre colegii mei erau și cu mult mai talentați decât mine la zbor, chiar mult mai îndemânatici decât mine, adică decât vitezomanul (imbecil, de altfel) care conducea diverse mașini cu peste 250 km/h, și nu întotdeauna în linie dreaptă, și mai ales care parcursese un milion de kilometri fără niciun accident serios. DA, descopeream colegi mult mai responsabili decât mine, mai abili, mai buni, mai bine structurați fizic și mai ales psihic decât mine. De fapt, chiar mă gândeam că locul meu nu e printre ei.
Atunci am început să mă gândesc dacă să renunț sau să merg mai departe. Mi-am adus aminte că în viața mea nu renunțasem niciodată! Dar era clar că așa cum eram eu până în acel moment, nici nu puteam să merg mai departe. NU PUTEAM la propriu, nu la figurat.
Și am decis să încerc să mă schimb. Am început să renunț la multe din activitățile mele conexe. Evident că nu era ușor. Dar dorința de a reuși era mai mare chiar și decât dorința de a câștiga bani. Am renunțat la unele afaceri. Am inceput să călătoresc mai puțin. Am început să învăț mai mult. Am început să ASCULT mai cu atenție ceea ce îmi explica instructorul meu Marian.
Ba chiar am început să-mi și dau seama că ceea ce îmi explica el era în limba româna… în final, am început să înțeleg ceea ce se întampla în aer, a început să înțeleagă și corpul meu, au început să îmi dispară emoțiile, iar eu am început să fiu un elev din ce în ce mai bun. Mai bun decât mine, cel de ieri, pentru că aici nu ai competiție decât cu tine însuți, și anume de a fi mai bun decât ai fost ieri.
Într-un final am reușit. Am reușit să trăiesc bucuria UNICĂ a oricărui pilot, aceea de a zbura pentru prima oară în simplă comanda. Când vei zbura, iar tu vei fi singur în cabina avionului, ceilalți nu te vor vedea și nu te vor însoți în ceea ce vrei să faci, ei bine atunci vei avea propria ta viziune asupra lucrurilor, exact ca în viață, adica vei realiza că din acel moment tu nu ești o persoană chiar obișnuită…
Am reușit să iau licența de pilot și să zbor cu aceste minunății numite avioane ultraușoare, pe care eu le-aș numi ultraminunății, pentru că cei care le-au inventat chiar au dăruit oamenilor un vis la care nu sperau, am reușit și să îmi cumpăr un astfel de avion, cu același efort pe care îl face un om să își cumpere o mașină mai fițoasă, dar în care trăiești cu adevărat visul dintotdeauna al omului, visul de a zbura.
Am învățat să zbor. Am întâlnit unele cazuri speciale, care mi-au apărut în zborurile mele. M-am umplut de țărână cu tot cu avionul meu, ne-am șifonat serios de câteva ori, ne-am speriat de câteva ori, ne-am șters de praf și ne-am lins ranile, ne-am ridicat, ne-am învățat lecția și am luat-o de la început. Am învățat că după ce cazi de 5 ori, trebuie să te ridici de 6 ori! Am pus totul în desaga cu experiență, de unde încercăm să le explicăm și altora că se poate și fără să treci prin toate greutățile. Din superficialul care am fost, unii spun că am devenit prea exagerat de exigent. Nu mă supără, contează doar rezultatul final.
Dacă ne distrăm, zburăm, aducem avionul la sol, pilotul pleacă pe picioare, iar avionul mai poate fi folosit, înseamnă că o parte din treabă e facută… Dar cateodată reușim chiar și mai mult…
Acum sunt coleg cu mentorul meu la ceea ce sper să devină “cea mai iubită școală de zbor din lume”, așa cum a numit-o un copil cu care am zburat odată și care mi-a promis că o să fie și premiant, dar și absolvent al școlii noastre, iar “când o să fii tu bătrân, o să te plimb și eu cu avionul!”
Acum văd frecvent oameni care vin la noi să învețe să zboare. Unii cred că nu vor reuși niciodată, iar alții cred că va fi cel mai ușor lucru din viața lor. Hmm, parcă am mai văzut filmul acesta…
Adevărul e că după ce îți vei fi găsit echilibrul, totul va veni în viața ta în mod natural, atât în ceea ce privește zborul, dar și în celelalte lucruri din viața ta.
Cu toți elevii am sudat o relație de prietenie pentru totdeauna.
Așadar, visul pe care îl ai în mintea ta, în sufletul tău este realizabil.
Că nu e așa ușor de realizat, că în drumul spre înfăptuirea lui vei întâlni multă muncă, unele mici dezamăgiri referitoare la ceea ce credeai despre tine, că vei face unele sacrificii, că vei avea momente în care te vei îndoi de tine, toate acestea să nu te facă decât să-ți aduci aminte că tot ceea ce ai realizat până atunci în viața ta a fost greu, dar a meritat. Așa că nu trebuie să renunți niciodată la visul tău!
Toate acestea vor veni, dar vor trece cu ajutorul muncii tale și al efortului tău.
Nu toți oamenii au privilegiul de a-și îndeplini visul. Tocmai de aceea tu ești altfel. De ce nu își urmeaza oamenii visurile? De frica de a nu da greș. Acești oameni nu riscă niciodată!
Fă diferența între tine și ceilalți ! Fii ambițios și realizează-ți visul! Pentru că asta te face să simți că trăiești!
Obiectivul principal al visului tău nu e să zbori, ci să fii fericit!
Dar dacă zborul este ceea ce te face să fii fericit, atunci totul e perfect!